Parenting de introverți

E 7 dimineața într-o casă cufundată în tăcere. A! Liniștea! Ce-i place mai mult și mai mult introvertului?! Pe partea cealaltă a patului, cea mai frumoasă priveliște pentru un părinte: un copil dormind. E frumos, cu părul lui răvășit pe pernă, cu mina lui senină de copil fericit, visând probabil asteroizi lovindu-se de planete.

Deodată, shark attack! Se trezește și e deja în mijlocul unei fraze complexe ce necesită atenție și cafea. Dar el nu doar povestește, el așteaptă confirmări și pune întrebări ajutătoare ca să verifice dacă am înțeles narațiunea. E adorabilă dorința lui de a mă implica în fiecare poveste și în fiecare joc. Eu, știind că nu voi avea mulți ani cu un mic „satelit propriu”, intru și în joc și în poveste. Doar că jocul implică, din perspectiva mea de adult cu program, elemente care să ne ajute să ieșim grabnic pe ușă spre treburile noastre: spălat pe dinți, îmbrăcat, mic dejun, CAFEA. Este abia ora 8.30 și simt deja că m-am trezit pe un alt fus orar, undeva unde e ora de culcat copiii. Cafeaua mă face imponderabilă și astfel reușim să ieșim amândoi pe ușă.

Pentru un introvert, a fi părinte prezintă un set de provocări și nevoi care te fac să simți de multe ori că nu ești echipat cu toate instrumentele necesare, că nu ești destul.

1. "Me time" – e timpul sacru al oricărui parinte atât de important pentru bunăstarea întregii familii. Pentru introverți el este critic. Este priza la care ne încărcăm. În contextul actual, ne mulțumim chiar și cu o vizită la baie în singurătate, de preferat cu ușa închisă, pe care încercăm să o prelungim atâta vreme cât nu suntem solicitați;

2. "Life doesn’t just give you lemons. Life is throwing lemons at you!I" - Introverții sunt mai sensibili la zgomote și întreruperi, adică tocmai lucrurile în care copiii sunt supracalificați. Un șir de gânduri nu se întâmplă pur și simplu, el are nevoie de timp să se dezvolte, de liniște și concentrare să se transforme într-un plan. Ca părinte de copil mic nu ai acest lux: deciziile sunt rapide și cel mai probabil sunt necesare mai multe deodată.

3. "Cold calling" – dacă vrei să „ucizi spiritul” unui introvert, pune-l în situația de a suna părinți pentru întâlniri de joacă, de a merge la consultări cu educatoarea/ învățătoarea, de a programa vizite la pediatru. Va fi anxios, dar o va face!

4. "The village it takes" – deși știm că un copil „se crește” mult mai ușor atunci când beneficiezi de o rețea de suport stabilă, introverților le este mai greu să se arate vulnerabili într-un grup. Bare with them, sunt prieteni devotați și de încredere.

5. "Overthinking" - Chiar dacă nu ești introvert, înclinația către a analiza din orice unghi o situație vine la pachet cu rolul de părinte. Pentru introverți, granița spre anxietate, vinovăție și sentimente de inadecvare în rolul de părinte e și mai fin demarcată.

Dacă ești un părinte introvert, povestește-mi despre provocările tale cu încredere. Suntem mulți! High five!



39 afișări0 comentarii

Postări recente

Afișează-le pe toate